- scosul limbii, cat mai mult, si miscarea ei fie pentru a dovedi ca ajunge pana la barbie sau ca atinge nasul, fie ca ne lingem buzele dupa o inghetata. Eu imi amintesc ca de multe ori trageam de colturile buzelor si bunica mea imi spunea ca o sa am gura mare cand cresc.
- strambatul fetei -imi amintesc ca eram foarte expresivi in cadrul acestui joc si ca ne distram foarte bine atunci cand cineva se prostea astfel. Bine, puteau sa apara si ocazii cand sa ne simtim jigniti.
- balonase cu saliva despre care parintii ne spuneau ca nu este frumos sa le facem dar noi stiam ca trebuie sa ne intrecem si astfel.
- precum calul naravas, cand este drept, uneori nu era tocmai frumos ce faceam, stropindu-i pe altii.
- minciuna are picioare scurte dar noi tot ne straduiam sa fim cei mai buni actori facand fete triste, incruntate, atunci cand nu ne convenea ceva.
- de cate ori nu am avut geniala idee, inspirata de paiele pentru baut, sa facem balonase pana cand lichidul dadea pe-afara din pahar, si sa nu uitam de fluierat, baieti si fete, ne chinuiam ore si zile in sir sa reusim sa producem un fluierat cat mai puternic. Acum gasesc ca este o abilitate foarte utila pentru cand fata mea nu ma aude de la etaj.
Logopedia poate fi distractiva!
tel. Logoped Laura Militaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu